Citesc şi aud, în ultima vreme, tot mai des, critici la adresa acţiunii politice a opoziţiei. Că e ineficientă, că nu e-n stare să zguduie puterea, că e resemnată, că nu face suficient. Trec peste neghiobia că nu i-a reuşit nici o moţiune de cenzură (câte au fost votate în ultimii 22 de ani?), pentru că e şi obositor, şi ineficient să explici proştilor că opoziţia e-n opoziţie fiindcă-i minoritară-n parlament şi pentru a da jos guvernul ai nevoie de majoritate la vot. OK, avem o întreagă colecţie de defecte ale liderilor opoziţiei, fiindcă, în esenţă, de ei depinde cum se construieşte alternativa şi cum se mişcă ea; în parlament, pe stradă, la televizor. Considerăm încheiat recensământul defectelor şi vă propun să facem împreună un pas. Fiţi voi, fiecare-n parte, pentru p zi-două, până ce schimb topicul, liderul unic al opoziţiei şi scrieţi aici ce trebuie făcut, concret, pentru preluarea puterii.
Imi place sa stau de vorba cu oameni in varsta. Am si eu, de ieri, 44, si nu le mai spun “batrani” acelora care au 60-65, ci “in varsta”. Aflu de la ei, mai ales daca sunt “culti”, lucruri interesante despre trecut. Eu ii incit, cu cate o “auzita” de la TV, iar ei “kombat”. Deunazi am vorbit cu un domn, inginer, pensionar, caruia ii spuneam ca s-a anuntat la TV ca Romania ar putea hrani 80 mil de locuitori. Si-a amintit ca, in 1967, dupa ce Tito s-a imprietenit cu Ceausescu si Iugoslavia cu Romania, fratele lui s-a insurat cu o sarboaica de langa granita cu Romania. In acea vreme, statul le dadea sarbilor care voiau sa munceasca cu intreaga familie, teren, seminte, masini agricole, cu conditia ca 30% din recolta sa fie data la stat. Cu restul de 70% faceau ce voiau, inclusiv sa vanda statului. Oamenii aceia erau foarte bogati. Aveau case mari, frumoase, cate 3-4 porci si cate 100 pasari. De aici, discutia s-a extins la zilele noastre, cand niciunul dintre politicieni nu stie ce sa faca cu tara asta. Unii ar vrea sa faca ceva, dar nu stiu ce si cum (de ex. Ponta – bun baiat, carismatic, poate un bun procuror, dar fara cunostinte de economie; ce ii spun lui niste cifre intr-un tabel? stie sa le interpreteze? este ca si cum ai pune un politist – director de spital. Nu cred ca rolul este sa introduca motiuni peste motiuni, convinsi, din start, de esec!). Altora, esalonul 2 si 3 al fostei Securitati, le merge atat de bine, incat nu le mai pasa ca in tara in fruntea careia sunt (alesi de oameni) traiesc si altii, nu numai ei si neamurile lor, care i-au ales pentru a face ceva si pentru binele lor. Apropos, la alegerile uninominale, am ales fiecare cate un “personaj” politic dintr-un partid, iar acum, respectivul este la alt partid. Poate nu-l mai sustin ca membru al partidului in care a decis sa se mute, dar ma intreaba si pe mine cineva? Poate Romania sa hraneasca 80 mil de oameni. Frumos si inaltator anunt, dar vrea cineva ca Romania sa si faca asta? Unde sunt terenurile agricole? Cui apartin? De ce nu face nimeni nimic in aceasta directie? De ce agricultorii isi arunca rosiile, castravetii, pepenii si noi cumparam rosii fara gust din Maroc (!?), cartofi din Egipt (!?)….cum sa mancam rosii din Maroc??? De ce minunatii conducatori ai partidelor din opozitie nu isi fac echipe cu economisti, ingineri, cu care sa faca planuri reale si aplicabile de redresare a acestei tari, care ar mai avea multe de oferit? Baiatul meu, elev in clasa a XII-a, face meditatie la istorie, pentru examen la o facultate la care nu stiu de ce isi mai doreste sa intre, dupa cum sunt tratati absolventii ei in ultimii ani! Ideea este ca a venit intr-o zi de la meditatie, extrem de mandru de “Bratieni”. Le vorbise profesorul de istorie despre I.C. Bratianu, despre pasoptisti si reusise sa-i faca sa se simta mandri de trecutul Romaniei, pe acesti copii care credeau ca Romania a fost mereu o tara de care s-a ras in lume. Se bucura ca n-a fost intotdeauna asa si se intreaba cum am putea redeveni ceea ce am fost ca tara si ca natie.
Mircea Badea spune ca lumea este blazata, ca degeaba se lupta cativa ca voi sa “renasca spiritul national”. Marea majoritate a maselor este parca anesteziata, dar, suntem multi, foarte multi, care vrem sa schimbam multe in tara asta. Nu are cine sa ne uneasca, nu are cine sa ne adune. Poate Dan Puric (!?). Asteptam, cu nerabdare, sa-l vedem si sa-l auzim, vineri.
Vrem sa schimbam totul in tara asta. Sa dam “delete” la tot ce-a fost si sa o luam de la zero, ca intr-o relatie careia vrem sa-i mai dam o sansa. Oamenii cu care s-ar putea face asta exista. Trebuie doar “adunati”. Incercati sa o faceti si veti fi surprinsi!
La multi ani! Un an nou cu schimbari!
Premierul planifica economii la bugetul de pensii si prin asa -zisa
“iesire din sistem” dar nu ia in calcul ca printre acestia se va
numara si tatal sau! D-zeu sa-l odihneasca in pace!
Eu cred că nimic nu este pierdut deoarece încă nimeni nu a făcut nimic. Trebuie să tragem linie și să începem să găsim soluții. De prea mult timp ne lamentăm. Pe blogul meu eu încerc să vin cu o viziune.
Daca opozitia ar fi opozitie si nu doar o adunatura de opotunisti, n-ar astepta sa le pice victoria la termen pe fondul nemultumirii generalizate si, evident, sub obladurirea stapanilor de facto al acestei tari.
In principiu politicianul e cel care se preocupa de soarta cetatii, iar atunci cand vede ca cetatea lui e siluita de un satrap si de ciracii lui ar trebui sa faca orice ca sa-i impiedice, inclusiv sacrificiu de sine (fisa postului te obliga pe tine la sacrificii pentru cauza, nu pe cetatenii obisnuiti). Admitand ca in vremurile pe care le traim politicienii nu vad politica ca pe datorie fata de concetateni, ci ca pe o cale de imbogatire rapida, tot cred ca exista destule cai de a te impotrivi, daca chiar iti doresti cu adevarat asta: sunt de acord ca demisia dintr-un parlament care nu mai e demult legitim nu ar face decat jocurile puterii, dar cine ii impiedica, spre exemplu, sa cante toti in cor “Destapta-te romane” in parlament la nesfarsit, astfel incat sa nu se mai poata tine nici un fel de sedinta si, blocand activitatea, sa forteze dizolvarea parlamentului si alegeri anticipate? Si gesturi ca asta, mai mult sau mai putin simbolice, sunt posibile in nenumarate ipostaze, care ar insemna mult mai mult decat baletul conformist pe care il practica acum: unii simuleaza ca ii persecuta, ei simuleaza ca se impotrivesc, iar noi simulam ca ne indignam (combaterea online e doar un surogat de militantism civic)