Mirel Palada e personaj. Dincolo de calități și/sau defecte, de ocupația de sociolog și de vocația de matematician, Pufosul scrie. Și o face bine, puternic, în forță, contondent, expresiv. De multe ori, sar așchiile din trunchi. Nu e deloc comod și nici lesne controlabil. Mie mi-a plecat subit, fără somație, din emisie. Lui Goțiu i-a sărit în gât și s-a luat cu el la trântă la B1. Pe Băsescu l-a întrebat live dacă e matol. Dar și ăsta-i farmecul lui. La despărțirea dureroasă de tatăl lui, a comis un text de o duritate colosală. Dar, în afară de generalizarea voită, nici măcar aia condamnabilă, perfect valid. Inițial, scrierea s-a viralizat pe facebook. Ulterior, Miliția Gândirii l-a băgat la index. Iar toți cei care s-au solidarizat cu el au fost, la rândul lor, sancționați. Lucru care mi se pare reprobabil. Fiindcă nu te obligă nimeni să fii de acord cu el. Și nici să rezonezi cu mesajul. Îl poți combate, cu argumente sau înjurându-l din ficați. Dar, într-o lume întreagă la cap, nu-l cenzurezi. Iar dacă o faci găsești unul ca mine. Care nici nu se sperie, nici nu se emoționează. Care a și lucrat cu el, care s-a și fript cu hachițele lui. Și care găsește posibilitatea să ducă mesajul mai departe. Indiferent dacă rezonează cu el sau nu…
Am tot distribuit scrierea dlui Palada! Dureros adevar!