Văd valurile generate de fronda publică a lui Pătraru și zâmbesc. Îl cunosc oarecum, cât am avut timp s-o fac, pe Dragoș. Am fost colegi, nu ne-am iubit, nu ne-am urât, ne-am respectat și atât. Uneori, rar, am și colaborat. De mai mult nu era cazul, fiindcă, totuși, eu am ajuns în România TV după ce el mă înjurase că am băut un șpriț cu primarele Savin de Bușteni (între altele, coleg – mult mai mare – de echipă de fotbal, pe vremea lu’ nea Nicu) și am postat lăutaria cu mâna mea pe youtube. Și într-o perioadă când Badea îl călca în picioare. Ne mai leagă ceva și puțină lume știe. Producătoarea lui, Raluca Damian, pe care toată lumea o sare de la laude când îl umflă pe el, a fost înainte producătoarea mea.
Introducerea fiind făcută și clipul postat, să trecem la subiect. Indiferent de rațiunile gestului său (revoltă, disidență controlată, forțarea mâinii pentru plecare/continuarea colaborării), e bine, extrem de bine, ce a făcut Pătraru. În primul rând, a ridicat masca de pe chipul hâd al unui monstru bine fardat. Digi 24, dincolo de tonul egal și de condițiile tehnice fabuloase, este o mașinărie de manipulare infernală. Nu că restul trusturilor n-ar fi, dar măcar ceilalți au bunul simț să nu-și mai strige independența și neatârnarea. Pe când, în cazarma aia cu aer exterior serafic, cuvintele de ordine – strigate în gura mare pentru a acoperi mizeria slujirii exclusive a intereselor proprii – sunt obiectivitate, echidistanță, profesionalism. Vax albina! Ieșirea în decor a damblagiului atrage atenția celor care au ochi să vadă (nu și multinaționalelor care cheltuie și distribuie banii de publicitate, deocamdată, că nu s-a dat ordinul de zi pe unitate) că nu există alb și negru, ci foarte multe nuanțe de gri. În al doilea rând, Dragoș a evitat să eșueze odată cu întregul și butaforescul trust pentru care prestează în tâmpenia “dacă nu dăm noi, nu există”. Ba există, al dracului de tare și de apăsător, mai ales că înregistrările difuzate de Antena 3, care lucrează perfect cu materialul clientului, sunt devastatoare. Pentru că devoalează modul infect în care Sistemul – da, cu S mare! – a folosit și a acoperit mizeriile făcute de uneltele sale.
Văd că iar dominantă în piață e absolutizarea. Dragoș Pătraru e fie erou, fie trădător. Dacă mă întrebați pe mine, nu e nici una, nici alta. La tura asta, e ziarist. A făcut, în stilul lui, ce trebuia să facă dacă avea un pic de considerație pentru meseria din care trăiește. Cum ni s-a întâmplat, în diverse momente, tuturor celor mai credem că pentru ocupația asta îți trebuie, dincolo de talent și de muncă, ceva respect față de tine și de cei cărora li te adresezi. Am avut și eu, în vreo două decenii de jurnalism (era să scriu împliniri mărețe), niște cumpene d-astea. Cu martori, nu pe povești și uite că nici n-am crăpat, nici n-am devenit erou, nici nu m-a scuipat lumea din jur. Scriu, pe scurt, două cazuri concrete. Prima tură. Mă întorc, după o extrem de scurtă perioadă de colaborare cu Codruț Șereș, în relații deloc amiabile (ba dimpotrivă, dar nu insist), la Jurnalul național. Și, seara, de serviciu pe ziar fiind, vine servita (știu și prin cine, știu și de unde): stenogramele convorbirilor ministrului Economiei (și mai ales despre el) din faimosul dosar “Spionaj și trădare”. Celulă de criză la Marius Tucă în birou, decizie de criză și asumată colectiv, ziar schimbat, stenograme publicate inregral. Cum a fost primit gestul? Poate, după ce or ieși de acolo unde sunt acum, Dan Voiculescu și Codruț Șereș își vor aminti vreodată cu voce tare. A doua tură. Sacndal cât casa, Patriciu-Rompetrol, implicați (între alții) Tăriceanu și Voiculescu. Ne apucăm să scriem, eu și Oana Stancu, iar, la un moment dat, cineva ne oferă raportul cenzurat (și ascuns) al CNVM despre manipularea pieței de capital (Roșca Stănescu a și făcut pușcărie pentru asta). Anunțăm onorata conducere și, lezmajestate, condiționăm la intern intrarea în posesia documentului de publicarea integrală a acestuia, la fel cum fuseserăm și noi condiționați de la celălalt capăt al țevii. Ziarul se găsește în arhive, cu referirile integrale despre Camelia Voiculescu și banii pe care i-a făcut, nu ne-a făcut nimeni statuie, nu ne-a luat cineva la pietre.
UPDATE: Citesc la tot soiul de vitejide sub pilotă că, dacă avea demnitate, Pătraru trebuia să denunțe contractul și să plece de la Digi. Trecând peste faptul că mi se pare jenant să te bagi în socotelile omului, care din asta trăiește, o astfel de pretenție s-ar justifica oarecm dacă Dragoș ar fi fost împiedicat să abordeze subiectul în propria-i emisiune. Ceea ce, din câte decuc, n-a fost cazul…
Ca s-a strans deontologia la Digi, am mai auzit; chiar am facut eforturi sa ascult o emisiune intreaga cu CTP, la Prelipceanu. Unu’ era pe “medicamente”, al’lalt i le servea, umil…
M-a uimit, totusi, gestul d-lui Patraru : sa faci asa ceva !? E normalitate, dar nu pentru tara in care vietuiesc. Cum ar veni, omu’ a facut contra curentului. Sa incercam d-alea subliminale, e inutil : el stie ce-a gandit, el o sa suporte consecintele.
Misto e, totusi, ca i-a lasat pe unii ca pe scaunul stomatologic (Prelipceanu a zis ca-l da in judecata… asta ar fi “de si mai bine”, in opinia mea, e ca si cum te injura col’nelu-turcelu, cand era inca acoperit).
(PS : Pe vremuri, al “deontolog”-carcotas de la Prima facea misto de toate posturile – cu precadere, d-alea care nu agreasera treaba cu 4 cuburi, in paharul de whisky; rar, mai facea, duios, o glumita si la adresa colegilor de post TV… Postul e tot mai obscur, realizatorul e aproape “nimeni in drum”…vremurile de schimba, timpul mai cerne…oamenii – unii, nu toti – devin mai inteligenti…
Nu e Patraru lumina in jurnalismul romanesc, dar macar, din cand in cand, uimeste; ce ma nedumereste, insa, e ca nu se umple de zoaie internaute la primul stranut, cum se intampla la M. Badea… O fi fiindca tefeleu’ apreciaza p-aia de injura “ciuma rosie”, chiar daca mai practica, uneori, si deviationismul ocazional !?
Mă bucur pentru Ghiță! Să fie sănătos, liber, și să poată vorbi! Să vorbească mai cu seamă despre Kovesi, fiindcă altfel iar ne trezim cu ea într-un post călduț și bine plătit la Bruxelles, ca răsplată pentru nemerniciile de aici…
Totusi cine ar reactiona altfel ? Avem alti ziaristi cu situatii mai nasoale.
Nu, D.P. nu este ziarist. El este tipul mistocarului pe post de ziarist! Este aidoma lui Hujdu; NIMIC mai simplu decat sa fi mistocar. E adevarat. mai trebuie sa ai si ceva vobe la indemana. Baiatu lu’ Patraru le are. dar le foloseste neadecvat.
Mai stiu, stim cu totii, un alt tip inteligent care isi iroseste dotarea in mod derizoriu; cand vorbea despre sport era genial.
Cei doi tin cu tot dinadinsu sa fie originali. Pacat!.