Ziua cea mai lungă: de ce nu poți să te îmbeți cu tacâmuri de plastic

Am promis băieților (vedeți voi imediat care) că relatez pe larg, retrospectiv, un moment editorial care m-a marcat. Și care, după părerea mea, a marcat industria asta din care mâncăm o pâine bună. Așa deci și prin urmare, acum niște mulți (și buni) ani, prietenul meu Pepino Popescu a avut ideea

“Seceta domnește pe pământ, iar șopârlele se cred iguane”. Iartă-i, neică!

Nu trebuie să-i rescriu eu CV-ul. Și l-a construit singur. Prin muncă, prin talent, prin forță, prin dedicație. Face bine că nu se coboară la nivelul năpârcilor. Orice polemică ar deschide, avantajul ar fi la ăia. Am petrecut niște ani buni, fie ei și în planuri paralele, cumva împreună. Și

Rebeliunea cafenelelor bio și a înjurătorilor fără palmares de stradă

Deranjante pentru mine (și nu-s vreo floare de colț), în toată revoluția asta de operetă (albă sau, după caz, a luminii), cea mai mare deconspirare individuală făcută în grup, în care securiștii patrioți se strâng în brațe cu reprezentanții capitalului străin pe care (teoretic) îi au în cătare și cu