Pe final de an, scriu, fără mare plăcere/chef, despre două lucruri care se leagă. Cand am venit in postul tv pentru care lucrez si azi, nu neaparat pe valul vreunei efuziuni populare de simpatie si de entuziasm colectiv, Cătălin Striblea a fost o gura de oxigen pentru mine. Era proaspat iesit