Nu mai am (și-mi pare rău pentru asta) trăiri idealiste. Viața cotidiană într-un mediu de curve mi-a atrofiat la maxim acest tip de simțire. Procesul de transformare internă a durat ani, dar am priceput rolul și, mai ales, importanța compromisului. Deci chiar nu mă miră și nici nu mă oripilează