UPDATE: Am depus plângere la Poliţie, omul există şi vrea să devină erou, poate mai terminăm cu închipuirile şi scenariile Haideţi să terminăm odată cu paranoia. Nici atât de lipsit de preocupări încât să-mi inventez incidente imaginare nu sunt, nici atât de paranoic încât să-l bănuiesc pe preşedinte că-şi pune gealaţii
Tag: politie
Existenţa mea privată nu este publică
Există o specie de oameni de care mă izbesc mai ales de când mă maimuţăresc în geamul sticlei. Sunt caracterizaţi, în principal, printr-o credinţă sinceră că au soluţii magice şi imediate pentru scoaterea din criză a ţărişoarei şi, în general, prin extensie, pentru salvarea Universului. Alte caracteristici sunt nelimitatul timp
Când toată lumea ştie tot despre toţi…
Într-o ţară în care, puşchea pe limbă, evident că nu se face poliţie politică şi nu se urmăresc/filează/înregistreză toţi între ei, absolut întâmplător, una dintre uneltele preşedintelui-candidat află că doi moguli s-au întâlnit la reşedinţa unuia dintre ei. Cum la fel de întâmplător se aflase că surprinzătoarea nominalizare nemţească de
Puşcăriile uşilor deschise
Un acuzat de tentativă de omor şi jaf armat, care se plânge că suferă de glaucom, e trimis de instanţă, pentru trei luni, pe baza recomandării medicale, la odihnă şi tratament. Într-un spital incert, fără pază sau urmărire. Penitenciarul care-l găzduise până atunci, bănuit a fi unul de maximă siguranţă,